de Mu Zhen, Taiwan
Când eram mică, eram o copilă inteligentă și sensibilă și, astfel, am primit întotdeauna grija iubitoare a părinților, rudelor și prietenilor. Pentru că obțineam mereu note bune la școală și eram amabilă și liniștită, eram foarte îndrăgită de profesori și colegii de clasă. În acea perioadă, eram plină de speranțe pentru viitor. Spre surprinderea mea, însă, când a venit momentul să dau admiterea la liceu, am ratat calificarea la cel mai bun liceu de fete cu o jumătate de punct și am fost admisă în schimb la o școală de nivel secundar. Eram atât de incapabilă să accept ceea ce se întâmplase, încât m-am închis în camera mea două zile și am refuzat să mănânc sau să beau. Era prima dată în viața mea când experimentam eșecul – mă simțeam ca și cum căzusem într-o prăpastie și eram măcinată de chin și durere.
Când școala a început din nou, m-am dus la orientare, simțindu-mă profund deprimată. În timpul orientării, o colegă mai mare mi-a propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Pe măsură ce participam la mai multe adunări bisericești și auzeam mai mult din experiențele fraților și surorilor, simțeam că harul Domnului este loial și de încredere. Credeam că, atâta vreme cât mă rugam Domnului Isus Hristos și Îl imploram, aveam să primesc protecția și îngrijirea Lui și să mă bucur de un sentiment de pace și siguranță în inima mea. Din acel loc al depresiei întunecate, mi-am recuperat treptat optimismul și pozitivitatea. Mai târziu, în al doilea an de liceu, am fost botezată ca și creștină.
Pentru a afla mai multe despre adevărurile din Biblie, am mers la un colegiu teologic și, ca boboc, am urmat un curs predat de către pastor, numit „Introducere în religie”. În timpul unei ore, pastorul ne-a spus: „Capitolul 13, versetul 8 din Evrei afirmă: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna». Domnul Isus este singurul Mântuitor. Este loial și de încredere, iar numele Lui nu se va schimba niciodată, indiferent de epocă. Doar având încredere în numele lui Isus, putem fi mântuiți…” Din discursul său, am aflat că numai prin mântuirea Domnului Isus putem fi izbăviți de rău și de moarte și, numai având încredere în numele Domnului Isus, putem fi mântuiți. Mi-am dat seama că motivul pentru care colega mai mare care mă adusese în biserică părea întotdeauna atât de fericită și încrezătoare era probabil puterea în viață pe care o obținea din încrederea ei în Domnul. După ora aceea, m-am gândit să-L urmez pe Domnul Isus și să depun toate eforturile mele pentru a-L sluji. În acest scop, îmi petreceam tot timpul după ore luând parte la comuniuni, studii biblice și lucrări misionare de evanghelizare și nu am lipsit nici măcar o dată de la o predică sau o adunare.
Cu timpul, mi-am dat seama că predicile pastorilor și ale prezbiterilor vorbeau întotdeauna despre aceleași lucruri vechi – nu exista o lumină nouă în ceea ce spuneau, iar noi, ca și credincioși, nu dobândeam nici măcar cea mai mică susținere spirituală din cuvintele lor. Unii frați și surori trăiau în slăbiciune – nu participau niciodată la adunări și nimeni nu se deranja să-i ajute sau să-i susțină. Unii frați și surori moțăiau la predici și apoi încercau să vândă oamenilor mărfuri și asigurări după adunări. Unele persoane chiar ajutau candidați politici în campania electorală pentru funcții. M-am gândit în sinea mea: „Oare ești tot creștin dacă tu crezi în Domnul căutând doar profitul personal și nu urmărești progresul în viața ta spirituală? Pastorii și prezbiterii nici măcar nu încearcă să împiedice aceste lucruri să se întâmple – este asta în acord cu voia și cerințele Domnului?” Situația din biserică m-a supărat și m-a dezamăgit. Deoarece nu primisem nicio provizie spirituală de multă vreme, mă simțeam sărăcită și slăbită spiritual. Ba mai mult, pentru că eram ocupată cu munca și deseori lucram ore suplimentare în weekend, am ajuns ca nici măcar să nu mă deranjez să particip la adunări. Doar când întâmpinam vreo problemă, îmi citeam Biblia și mă rugam în numele Domnului. Mă simțeam fără speranță și fără scop, pierdută și neputincioasă.
În octombrie 2016, l-am întâlnit pe fratele Wang de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic online. Fratele Wang m-a prezentat fratelui Jin și altor câțiva frați și surori. Părtășiile fratelui Jin m-au ajutat să înțeleg multe adevăruri pe care nu le înțelesesem până atunci. Părtășia sa cu privire la adevărul întrupării lui Dumnezeu a fost deosebit de practică și clară și am câștigat foarte mult din ea. Crezusem în Domnul mulți ani, studiasem Biblia și ascultasem nenumărate predici ale unor personaje spirituale, pastori și prezbiteri, dar niciodată nu auzisem pe cineva să aibă părtășie cu privire la acest aspect al adevărului în mod atât de incisiv și clar. Spiritul meu era udat, iar dorința de a căuta a apărut în mine. După aceea, am participat adeseori la întâlnirile lor online.
În timpul unei astfel de adunări, fratele Jin a spus: „Pentru a mântui complet omenirea, Dumnezeu a lansat un plan de gestionare de șase mii de ani (planul mântuirii), l-a împărțit în trei epoci diferite și îndeplinește o nouă etapă de lucru în fiecare epocă. Numele lui Dumnezeu se schimbă odată cu lucrarea diferită pe care o îndeplinește. În Epoca Legii, de exemplu, Dumnezeu Și-a îndeplinit lucrarea sub numele de «Iahve», proclamând legile și poruncile și conducându-i pe primii israeliți în viața lor pe pământ. Cu toate acestea, după ce Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea din Epoca Legii și Și-a început lucrarea de răscumpărare din Epoca Harului, numele Lui s-a schimbat din «Iahve» în «Isus». Acum suntem în zilele de pe urmă, iar Dumnezeu îndeplinește lucrarea de judecată care începe din casa lui Dumnezeu pe temelia lucrării de răscumpărare a lui Isus. El a încheiat Epoca Harului, a inaugurat Epoca Împărăției și, făcând acest lucru, numele Lui s-a schimbat în «Dumnezeu Atotputernic»”. Când l-am auzit pe fratele Jin spunând că numele lui Dumnezeu s-a schimbat, m-am gândit în sinea mea: „Biblia afirmă clar: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna» (Evrei 13:8). Domnul Isus în care cred eu este singurul Dumnezeu adevărat, iar numele Domnului Isus nu se va schimba niciodată. Numai prin numele Domnului Isus putem fi mântuiți – cum poți spune că numele lui Dumnezeu s-a schimbat? Dacă, în rugăciunile noastre, nu apelăm la numele lui Isus, ci folosim un alt nume, cum poate asta să fie tot în acord cu Biblia?” Părtășia fratelui Jin a provocat profund convingerile mele. El a făcut următoarea analogie, spunând: „Soră Mu Zhen, dacă o companie te-a făcut responsabil de planificare un an și manager anul următor, atunci, dacă ești responsabil de planificare sau manager, cerințele muncii tale vor dicta schimbarea titlului. Oamenii te-ar fi numit responsabil de planificare Mu, dar acum te numesc manager Mu – în ciuda schimbării titlului și poziției, tu însăți te-ai fi schimbat? Nu ai fi tot tu?” I-am răspuns: „Aș fi tot eu” și nu am ridicat obiecții, dar, în inima mea, încă nu puteam accepta ceea ce spunea. Mă gândeam în sinea mea: „Numele lui Dumnezeu nu se poate schimba niciodată. Numai având încredere în numele Domnului Isus putem fi mântuiți. Nu mă vei convinge atât de ușor. O să vă ignor pe toți de acum încolo și gata.” După ce s-a terminat adunarea, i-am blocat pe toți frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic din aplicația de chat.
Spre uimirea mea, a doua zi după ce-i blocasem pe toți frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, în jurul orei 8 seara, în timp ce spălam vasele în bucătărie, am auzit dintr-o dată cum îmi sună soneria. Am deschis ușa și înaintea mea stăteau două fete pe care nu le mai văzusem niciodată. Una dintre fete mi-a înmânat niște informații. Inițial am fost foarte politicoasă cu ele, dar când am văzut că pe pliantul pe care fata mi-l înmânase scria cu litere mari: „Întoarcerea lui Hristos – Domnul Isus S-a întors pe nori”, mi-am dat seama brusc că veneau să predice Evanghelia. Deoarece pe vremea aceea credeam că numele Domnului Isus nu se va schimba niciodată, m-am supărat puțin pe cele două fete și le-am returnat pliantul pe care mi-l oferiseră. Păreau un pic descurajate și, în timp ce se întorceau să plece, una dintre surori m-a întrebat: „Soră, nu ești în stare să accepți această veste pentru că nu crezi în Dumnezeu sau pentru că ești din altă confesiune religioasă? Ai cercetat vreodată și ai căutat adevărul cu atenție?” Indiferent ce spuneau surorile, chiar nu voiam să le mai dau din timpul meu, așa că m-am întors pur și simplu să-mi spăl vasele în bucătărie. În timp ce spălam vasele, întrebarea surorii continua să-mi sune în minte: „Ai cercetat vreodată și ai căutat adevărul cu atenție?” M-am gândit în mintea mea: „Cred că într-adevăr nu am căutat vreodată adevărul cu atenție”. Mi-am adus aminte de modul în care fratele Wang și ceilalți avuseseră părtășie despre schimbarea numelui lui Dumnezeu și apoi m-am gândit la modul în care acest lucru era diferit de propria mea înțelegere. Dar, chiar și atunci când nu înțelesesem, nu avusesem dorința de a căuta adevărul și nu analizasem ceea ce spusese folosind cunoștințele mele despre Biblie. Acceptasem acele aspecte ale părtășiei lor cu care eram de acord, dar nu reușisem să caut sau să mă gândesc vreun pic la aspectele cu care nu eram de acord. Abia atunci mi-am dat seama cum cunoștințele mele despre Biblie mă determinaseră să-mi pierd puritatea și simplitatea inimii. Adoptasem o atitudine de neprihănire de sine față de adevăr – cum putusem să mă consider cineva care căuta sincer adevărul?
Când m-am liniștit un pic, mi-am amintit un lucru despre care frații și surorile Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic aveau adesea părtășie: „Oile lui Dumnezeu ascultă glasul lui Dumnezeu – dacă vrem să întâmpinăm întoarcerea Domnului, trebuie să ascultăm glasul lui Dumnezeu, să îl discernem și să înțelegem care este adevărul.” Părtășia oferită de frați și surori era în acord cu Biblia. Fecioarele înțelepte trebuiau să asculte glasul lui Dumnezeu, iar Petru, în Epoca Harului, nu fusese oare capabil să-L urmeze pe Domnul Isus pentru că auzise glasul lui Dumnezeu în cuvintele Domnului? Dându-mi seama de acest lucru, am scos grabnic Biblia și am deschis la Cartea Apocalipsei, capitolul 3, versetele 20-22, unde se spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine. Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” Am cugetat cu atenție la acest pasaj al Scripturii și m-am gândit în sinea mea: „Dumnezeu cere ca noi, de fiecare dată când vorbește Duhul Sfânt, să ascultăm. Acum, am fost destul de norocoasă să aud despre întoarcerea Domnului și să am ocazia de a mă familiariza cu lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, așadar de ce mai las ca noțiunile mele să mă tragă înapoi? De ce refuz să ascult orice idee pe care nu o înțeleg sau care este în contradicție cu noțiunile mele? Chiar dacă nu pot accepta imediat că numele lui Dumnezeu s-a schimbat, cel puțin ar trebui să caut și să cercetez această problemă și să iau o decizie odată ce am o înțelegere mai completă!” Am dat apoi de următorul pasaj din Matei capitolul 7, versetul 7: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!” „Dacă Dumnezeu a venit cu adevărat să bată la ușă”, m-am gândit, „iar eu, după ce am fost înșelată de propriile noțiuni, îmi astup urechile și Îl închid afară, în insensibilitatea mea completă, și ratez mântuirea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, nu ar fi asta o rușine groaznică?”
În noaptea aceea, nu am putut să dorm și am continuat să-mi derulez în cap tot ce se întâmplase în acea seară. Mi-am spus: „Locuiesc aici de 18 ani și este prima dată când cineva a venit să răspândească Evanghelia. Sora aceea chiar m-a întrebat dacă am căutat și cercetat cu atenție adevărul – să fie cumva planul lui Dumnezeu ca aceste două surori, pe care nu le-am întâlnit niciodată, să vină să-mi propovăduiască Evanghelia? Apoi, când mă simțeam neliniștită după ce le respinsesem și am citit în Biblie căutând răspunsuri, Dumnezeu m-a îndrumat către un pasaj despre Domnul care bătea la ușă – am greșit să nu le las să intre? Este Dumnezeu Atotputernic într-adevăr Domnul Isus întors?” Cu aceste gânduri în minte, m-am ridicat imediat din pat și m-am rugat Domnului, cerând îndrumarea și luminarea Lui. După ce mi-am terminat rugăciunea, am deschis calculatorul și am navigat pe site-ul oficial al Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, care se numește „Evanghelia pogorârii împărăției” și am căutat pasaje legate de numele lui Dumnezeu. Am găsit acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic: „Unii spun că numele lui Dumnezeu nu se schimbă. Atunci de ce numele lui Iahve a devenit Isus? S-a profețit despre venirea lui Mesia, atunci de ce a venit un om cu numele de Isus? De ce s-a schimbat numele lui Dumnezeu? Nu a fost făcută o asemenea lucrare acum mult timp? Nu poate Dumnezeu să facă o lucrare mai nouă astăzi? Lucrarea de ieri poate fi modificată, iar lucrarea lui Isus poate urma după aceea a lui Iahve. Nu poate atunci lucrarea lui Isus să fie urmată de o altă lucrare? Dacă numele lui Iahve poate fi schimbat în Isus, atunci nu poate fi schimbat și numele lui Isus? Nimic din acestea nu este neobișnuit; doar că oamenii sunt prea înguști la minte[a]. Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu. Indiferent de schimbarea lucrării Sale și a numelui Său, firea și înțelepciunea Lui rămân neschimbate pentru totdeauna. Dacă tu crezi că Dumnezeu poate fi numit doar prin numele de Isus, atunci cunoașterea ta este mult prea limitată” („Cum poate omul, care L-a delimitat pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?” din Cuvântul Se arată în trup). După ce am citit acest pasaj, am înțeles că Dumnezeu face o lucrare nouă în fiecare epocă și Își ia un nume nou după cum cere noua Lui lucrare. M-am gândit cum, în Epoca Legii, numele lui Dumnezeu era Iahve și, sub acest nume, Dumnezeu i-a condus pe israeliți. Cu toate acestea, când Domnul Isus a venit să-Și facă lucrarea, nu se schimbase numele lui Dumnezeu din Iahve în Isus? Dumnezeu Atotputernic a explicat acum această chestiune cu mare claritate – cine ar fi putut dezvălui astfel de taine dacă Dumnezeu nu ar fi venit să exprime adevărul? Refuzasem să caut și să cercetez ideea schimbării numelui lui Dumnezeu deoarece nu se potrivise cu propriile mele păreri. Dacă Dumnezeu Atotputernic era într-adevăr reapariția Domnului Isus, iar eu L-am închis afară pe Domnul chiar dacă a bătut la ușa mea de nenumărate ori, ce rușine teribilă ar fi dacă aș pierde atunci ocazia de a întâmpina întoarcerea Domnului. Ca atare, am decis să caut și să cercetez cu atenție lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă.
Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic
Cercetarea Fulgerului de la Răsărit 