Prin înțelegerea tainei numelor lui Dumnezeu, țin pasul cu urmele Mielului

de Mu Zhen, Taiwan

Mai târziu, i-am deblocat pe frații și surorile de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și le-am povestit despre experiența pe care o avusesem în acea noapte. În cadrul unei adunări, frații și surorile au împărtășit cu mine acest pasaj al Scripturii: „Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12). Frații și surorile au spus că sunt exact ca acea oaie pierdută și că Dumnezeu plecase în căutarea mea și mă adusese înapoi înaintea Lui. Cu adevărat prin harul lui Dumnezeu, când m-am rătăcit, Dumnezeu m-a îndrumat să deblochez frații și surorile și să continui să particip la adunări. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a abandonat!

Tocmai atunci, sora Xiling m-a întrebat: „Soră Mu Zhen, ai blocat dintr-o dată pe toată lumea pentru că nu ai înțeles vreun aspect al adevărului?” Am dat din cap în semn de aprobare, zicând: „Biblia spune clar: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Acest lucru dovedește că Isus Hristos este veșnic neschimbat. Chiar și atunci când Dumnezeu Se întoarce în zilele de pe urmă, El ar trebui să fie cunoscut în continuare cu numele Isus – acest nume nu se va schimba niciodată. Totuși, fratele Jin a avut părtășie spunând că numele lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este Dumnezeu Atotputernic, iar eu pur și simplu pot să accept deloc acest lucru. De când am fost botezată, m-am rugat întotdeauna chemând numele Domnului Isus, deci cum aș putea să-L chem cu orice alt nume?” După ce am terminat, sora Xiling mi-a trimis următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a făcut deja lucrarea a două epoci? […] Cuvintele «Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi» se referă la lucrarea Sa, iar cuvintele «Dumnezeu este imuabil» se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în mod inerent. Indiferent de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să depindă de un singur punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este prostia omului. Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar lucrarea Sa nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate întotdeauna să simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de asemenea, să Își facă lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că lucrarea lui Dumnezeu se mișcă întotdeauna înainte” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Prin înțelegerea tainei numelor lui Dumnezeu, țin pasul cu urmele Mielului (1)

de Mu Zhen, Taiwan

Când eram mică, eram o copilă inteligentă și sensibilă și, astfel, am primit întotdeauna grija iubitoare a părinților, rudelor și prietenilor. Pentru că obțineam mereu note bune la școală și eram amabilă și liniștită, eram foarte îndrăgită de profesori și colegii de clasă. În acea perioadă, eram plină de speranțe pentru viitor. Spre surprinderea mea, însă, când a venit momentul să dau admiterea la liceu, am ratat calificarea la cel mai bun liceu de fete cu o jumătate de punct și am fost admisă în schimb la o școală de nivel secundar. Eram atât de incapabilă să accept ceea ce se întâmplase, încât m-am închis în camera mea două zile și am refuzat să mănânc sau să beau. Era prima dată în viața mea când experimentam eșecul – mă simțeam ca și cum căzusem într-o prăpastie și eram măcinată de chin și durere.

Când școala a început din nou, m-am dus la orientare, simțindu-mă profund deprimată. În timpul orientării, o colegă mai mare mi-a propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Pe măsură ce participam la mai multe adunări bisericești și auzeam mai mult din experiențele fraților și surorilor, simțeam că harul Domnului este loial și de încredere. Credeam că, atâta vreme cât mă rugam Domnului Isus Hristos și Îl imploram, aveam să primesc protecția și îngrijirea Lui și să mă bucur de un sentiment de pace și siguranță în inima mea. Din acel loc al depresiei întunecate, mi-am recuperat treptat optimismul și pozitivitatea. Mai târziu, în al doilea an de liceu, am fost botezată ca și creștină.

Pentru a afla mai multe despre adevărurile din Biblie, am mers la un colegiu teologic și, ca boboc, am urmat un curs predat de către pastor, numit „Introducere în religie”. În timpul unei ore, pastorul ne-a spus: „Capitolul 13, versetul 8 din Evrei afirmă: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna». Domnul Isus este singurul Mântuitor. Este loial și de încredere, iar numele Lui nu se va schimba niciodată, indiferent de epocă. Doar având încredere în numele lui Isus, putem fi mântuiți…” Din discursul său, am aflat că numai prin mântuirea Domnului Isus putem fi izbăviți de rău și de moarte și, numai având încredere în numele Domnului Isus, putem fi mântuiți. Mi-am dat seama că motivul pentru care colega mai mare care mă adusese în biserică părea întotdeauna atât de fericită și încrezătoare era probabil puterea în viață pe care o obținea din încrederea ei în Domnul. După ora aceea, m-am gândit să-L urmez pe Domnul Isus și să depun toate eforturile mele pentru a-L sluji. În acest scop, îmi petreceam tot timpul după ore luând parte la comuniuni, studii biblice și lucrări misionare de evanghelizare și nu am lipsit nici măcar o dată de la o predică sau o adunare.

Descifrarea enigmei Treimii

de Jingmo, Malaezia

În 1997, am avut norocul să primesc Evanghelia Domnului Isus și, când am fost botezată, pastorul s-a rugat și m-a botezat în numele Treimii – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Din acel moment, de fiecare dată când mă rugam, închinam rugăciunea în numele Treimii, și anume Tatălui ceresc iubitor, Domnului Isus Mântuitorul și Duhului Sfânt. Dar întotdeauna era o oarecare incertitudine în inima mea: cum puteau trei să devină unul? Niciodată nu puteam exprima clar sau înțelege pe deplin ce însemna Treimea.

Doi ani mai târziu, am devenit diacon în biserica mea și, atunci când îi călăuzeam pe viitorii credincioși în studiile lor religioase, adesea era cineva care să mă întrebe ce înseamnă Treimea. De asemenea, oamenii întrebau adesea despre Treimea formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și în timpul spovedaniei. Deoarece nici eu nu înțelegeam această taină, nu eram niciodată capabilă să le răspund, iar acest lucru îmi producea multă suferință. Îmi doream foarte mult să-mi clarific această problemă și, prin urmare, i-am rugat pe pastor și pe preoți să mi-o explice, în speranța de a primi un răspuns decisiv. Cu toate acestea, răspunsul lor era, în principal, următorul: „Dumnezeu este o Treime, care este compusă din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl stabilește planurile pentru mântuirea noastră, Fiul îl definitivează, în timp ce Duhul Sfânt este Cel care duce planul la îndeplinire. Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Duhul Sfânt este și El Dumnezeu – trei persoane care, împreună, formează singurul Dumnezeu adevărat.” Această explicație m-a nedumerit și mai mult și am întrebat: „Dar dacă El este trei persoane, cum poate El să fie un singur Dumnezeu?” Ei mi-au spus atunci: „Treimea este o taină. Nu reflecta prea mult la asta. Doar bazează-te pe credința ta și crede în Treime, asta este tot ceea ce trebuie să faci.” Deși eram încă foarte nedumerită în această privință, m-am forțat să o accept, gândindu-mă: „Nu te mai gândi la asta. Doar crede în ea!” Când mă rugam, mă rugam tot Treimii: Tatălui ceresc iubitor, Mântuitorului Domnului Isus și Duhului Sfânt. Simțeam că doar rugându-mă astfel îmi va asculta Dumnezeu rugăciunile și mă temeam că, dacă mă rog doar la una dintre persoanele lui Dumnezeu, atunci El nu mă va auzi. Și uite așa, am mers mai departe la fel de confuză ani de zile, crezând în Treimea din propria mea imaginație. După aceea, ori de câte ori frații și surorile din biserică mă întrebau ce înseamnă Treimea, tot nu știam cum să răspund. Tot ce puteam face era să le răspund în conformitate cu ceea ce îmi spusese pastorul, deși îmi dădeam seama din expresia de pe fețele lor că nu înțelegeau cu adevărat. Acest fapt îmi dădea un sentiment de neputință și nu puteam decât să vin în fața Domnului să mă rog: „Îți mulțumesc Ție, dragă Tată ceresc! Când frații și surorile și viitorii credincioși îmi pun întrebări despre Treime, nu știu cum să le răspund. Te rog să mă ajuți. Fie ca Duhul Sfânt să mă călăuzească pentru a ajunge să înțeleg ce înseamnă Treimea, astfel încât să nu mai fiu derutată de această problemă, și fie ca mai mulți oameni să vină să Te cunoască.”

M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de Sud

Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. […] Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-a făcut să mă gândesc la cum era credința mea înainte. Pentru că mă agățam de noțiuni religioase și de cuvintele Bibliei, aproape că am închis ușa mântuirii lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu a folosit mijloace extraordinare, astfel încât să pot fi suficient de norocoasă ca să-I aud glasul și să întâmpin întoarcerea Domnului.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 77 | „Taina întrupării (4)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 36 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)”

Dumnezeu trebuie să distrugă Sodoma

Geneza 18:26 Și Iahve Dumnezeu a spus: „Dacă voi găsi cincizeci de drepți în oraș, atunci voi cruța întregul loc de dragul lor.”

Geneza 18:29 Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam. De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

Geneza 18:30 Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci. Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

Geneza 18:31 Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci. De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.

Geneza 18:32 Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate. De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.

Lui Dumnezeu Îi pasă doar despre cei care sunt capabili să Îi asculte cuvintele și să Îi urmeze poruncile

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 69 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

Sub incidența lucrării pe care Domnul Isus a finalizat-o în Epoca Harului, poți vedea un alt aspect a ceea ce Dumnezeu are și este. A fost exprimat prin trupul Lui și a fost făcut posibil pentru ca oamenii să-l vadă și să-l aprecieze prin umanitatea Sa. În Fiul Omului, oamenii au văzut cum Dumnezeu în trup Și-a trăit umanitatea și au văzut divinitatea lui Dumnezeu exprimată prin trup. Aceste două tipuri de exprimare le-au permis oamenilor să vadă un Dumnezeu foarte real și le-au permis să își formeze un concept diferit în privința lui Dumnezeu. Totuși, în perioada de timp dintre crearea lumii și sfârșitul Epocii Legii, adică, înainte de Epoca Harului, ceea ce a fost văzut, auzit și trăit de oameni a fost doar aspectul divin al lui Dumnezeu. A fost ceea ce Dumnezeu a făcut și a spus într-un tărâm intangibil și lucrurile pe care El le-a exprimat din persoana Sa reală care nu puteau fi văzute sau atinse. Deseori, aceste lucruri i-au făcut pe oameni să simtă că Dumnezeu era foarte măreț si că ei nu se puteau apropia de El. Impresia pe care Dumnezeu le-o dădea, de obicei, oamenilor, era că El apărea și dispărea și oamenii simțeau chiar că toate gândurile și ideile Sale erau așa de misterioase și eluzive că nu exista niciun mod de a ajunge la acestea, cu atât mai puțin să încerci chiar să le înțelegi și să le apreciezi. Pentru oameni, totul la Dumnezeu era foarte distant – atât de distant încât oamenii nu puteau să-l vadă sau să-l atingă. Părea că El era sus în cer și părea că El nu exista deloc. Deci, pentru oameni, înțelegerea inimii și minții lui Dumnezeu sau orice lucru din gândirea Lui erau de neobținut și chiar de neatins. Cu toate că Dumnezeu desfășura o anumită lucrare concretă în Epoca Legii și transmitea și anumite cuvinte specifice și exprima anumite firi specifice pentru a le permite oamenilor să aprecieze și să vadă niște cunoștințe reale în privința Lui, totuși, în final, aceea era exprimarea lui Dumnezeu a ceea ce El are și este într-un tărâm intangibil și ceea ce oamenii înțelegeau, ceea ce ei cunoșteau era tot aspectul divin a ceea ce El are și este. Oamenii nu puteau dobândi un concept concret din această exprimare a ceea ce El are și este și impresia lor în privința lui Dumnezeu era încă blocată în sfera „un Duh de care este greu să te apropii, care apare și dispare.” Deoarece Dumnezeu nu a folosit un anumit obiect sau imagine din tărâmul material pentru a apărea în fața oamenilor, ei tot nu Îl puteau defini folosind limba omenească. În inimile și mințile oamenilor, ei voiau întotdeauna să folosească propria limbă pentru a stabili un standard pentru Dumnezeu, pentru a-L face tangibil și a-L umaniza, precum cât de înalt este El, cât de mare, cum arată, ce Îi place în mod special și care este personalitatea Lui specifică. De fapt, în inima Sa, Dumnezeu știa că oamenii gândeau în felul acesta. Lui Îi era foarte clar de ce au nevoie oamenii și, desigur, El știa și ce ar trebui El să facă, deci, Și-a îndeplinit lucrarea într-un mod diferit în Epoca Harului. Acest mod era atât divin, cât și umanizat. În perioada de timp în care Domnul Isus lucra, oamenii puteau vedea că Dumnezeu avea multe exprimări omenești. De exemplu, putea să danseze, putea să participe la nunți, putea să se împărtășească cu oamenii, să vorbească cu ei și să discute lucruri cu ei. În plus față de acelea, Domnul Isus a finalizat și o mare parte din lucrare care reprezenta divinitatea Sa și, desigur, toată această lucrare era o expresie și o dezvăluire a firii lui Dumnezeu. În acest timp, când divinitatea lui Dumnezeu a fost realizată într-un trup obișnuit pe care oamenii îl puteau vedea și atinge, ei nu mai simțeau că El apărea și dispărea, că nu se puteau apropia de El. Din contră, ei puteau să încerce să priceapă voia lui Dumnezeu sau să-I înțeleagă divinitatea prin fiecare mișcare, prin cuvintele și lucrarea Fiului Omului. Fiul Omului întrupat exprima divinitatea lui Dumnezeu prin umanitatea Sa și transmitea omenirii voia lui Dumnezeu. Iar prin exprimarea voii și firii lui Dumnezeu, El le dezvăluia oamenilor și pe Dumnezeu Cel care nu poate fi văzut sau atins în tărâmul spiritual. Ceea ce oamenii vedeau era Dumnezeu Însuși, tangibil, din carne și oase. Așadar, Fiul Omului întrupat făcea să fie concrete și umanizate lucrurile precum propria Lui identitate, statutul, imaginea, firea și ceea ce El are și este. Deși înfățișarea externă a Fiului Omului avea anumite limitări în privința imaginii lui Dumnezeu, esența Sa și ceea ce El are și este erau cu totul capabile să reprezinte propria identitate și statutul lui Dumnezeu – existau doar câteva diferențe în forma de exprimare. Indiferent dacă este umanitatea sau divinitatea Fiului Omului, nu putem nega că El reprezenta propria identitate și statutul lui Dumnezeu. În acest timp, totuși, Dumnezeu lucra prin trup, vorbea din perspectiva trupului și stătea în fața omenirii cu identitatea și statutul Fiului Omului, iar acest lucru le dădea oamenilor oportunitatea de a întâlni și a experimenta cuvintele adevărate și lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul omenirii. Le permitea, de asemenea, să înțeleagă divinitatea și măreția Lui în mijlocul smereniei, precum și să dobândească o înțelegere preliminară și o definiție preliminară a autenticității și realității lui Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea finalizată de Domnul Isus, modurile Sale de lucru și perspectiva din care vorbea erau diferite față de persoana reală a lui Dumnezeu în tărâmul spiritual, totul la El Îl reprezenta cu adevărat pe Dumnezeu Însuși pe care oamenii nu Îl mai văzuseră niciodată – acest lucru nu poate fi negat! Adică, indiferent sub ce formă apare Dumnezeu, indiferent din ce perspectivă vorbește sau cu ce imagine se prezintă omenirii, Dumnezeu nu reprezintă nimic altceva decât pe Sine Însuși. El nu poate reprezenta niciun om – El nu poate reprezenta niciun om corupt. Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și acest lucru nu poate fi negat.

din „Cuvântul Se arată în trup”

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 65 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 82 | „Omenirea coruptă are cel mai mult nevoie să fie mântuită de Dumnezeu cel întrupat”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 82 | „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)”