Prin înțelegerea tainei numelor lui Dumnezeu, țin pasul cu urmele Mielului

de Mu Zhen, Taiwan

Mai târziu, i-am deblocat pe frații și surorile de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic și le-am povestit despre experiența pe care o avusesem în acea noapte. În cadrul unei adunări, frații și surorile au împărtășit cu mine acest pasaj al Scripturii: „Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită?” (Matei 18:12). Frații și surorile au spus că sunt exact ca acea oaie pierdută și că Dumnezeu plecase în căutarea mea și mă adusese înapoi înaintea Lui. Cu adevărat prin harul lui Dumnezeu, când m-am rătăcit, Dumnezeu m-a îndrumat să deblochez frații și surorile și să continui să particip la adunări. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a abandonat!

Tocmai atunci, sora Xiling m-a întrebat: „Soră Mu Zhen, ai blocat dintr-o dată pe toată lumea pentru că nu ai înțeles vreun aspect al adevărului?” Am dat din cap în semn de aprobare, zicând: „Biblia spune clar: „Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna” (Evrei 13:8). Acest lucru dovedește că Isus Hristos este veșnic neschimbat. Chiar și atunci când Dumnezeu Se întoarce în zilele de pe urmă, El ar trebui să fie cunoscut în continuare cu numele Isus – acest nume nu se va schimba niciodată. Totuși, fratele Jin a avut părtășie spunând că numele lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este Dumnezeu Atotputernic, iar eu pur și simplu pot să accept deloc acest lucru. De când am fost botezată, m-am rugat întotdeauna chemând numele Domnului Isus, deci cum aș putea să-L chem cu orice alt nume?” După ce am terminat, sora Xiling mi-a trimis următorul pasaj din cuvintele lui Dumnezeu: „Există aceia care spun că Dumnezeu este imuabil. Este corect, dar se referă la imuabilitatea firii lui Dumnezeu și a esenței Sale. Schimbările numelui și lucrării Sale nu dovedesc faptul că esența Sa s-a schimbat; cu alte cuvinte, Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu și aceasta nu se va schimba niciodată. Dacă spui că lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci ar putea El să-Și termine planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani? Tu știi doar că Dumnezeu nu se schimbă niciodată, dar știi că Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi? Dacă lucrarea lui Dumnezeu nu se schimbă, atunci cum ar fi putut El să conducă omenirea până în ziua de azi? Dacă Dumnezeu este imuabil, atunci cum de El a făcut deja lucrarea a două epoci? […] Cuvintele «Dumnezeu este întotdeauna nou și niciodată vechi» se referă la lucrarea Sa, iar cuvintele «Dumnezeu este imuabil» se referă la ceea ce Dumnezeu are și este în mod inerent. Indiferent de aceasta, tu nu poți face lucrarea de șase mii de ani să depindă de un singur punct sau să o definești prin cuvinte moarte. Astfel este prostia omului. Dumnezeu nu este atât de simplu pe cât își imaginează omul, iar lucrarea Sa nu poate zăbovi în nicio epocă. Iahve, de exemplu, nu poate întotdeauna să simbolizeze numele lui Dumnezeu; Dumnezeu poate, de asemenea, să Își facă lucrarea sub numele de Isus. Acesta este un semn că lucrarea lui Dumnezeu se mișcă întotdeauna înainte” („Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” din Cuvântul Se arată în trup).

Prin înțelegerea tainei numelor lui Dumnezeu, țin pasul cu urmele Mielului (1)

de Mu Zhen, Taiwan

Când eram mică, eram o copilă inteligentă și sensibilă și, astfel, am primit întotdeauna grija iubitoare a părinților, rudelor și prietenilor. Pentru că obțineam mereu note bune la școală și eram amabilă și liniștită, eram foarte îndrăgită de profesori și colegii de clasă. În acea perioadă, eram plină de speranțe pentru viitor. Spre surprinderea mea, însă, când a venit momentul să dau admiterea la liceu, am ratat calificarea la cel mai bun liceu de fete cu o jumătate de punct și am fost admisă în schimb la o școală de nivel secundar. Eram atât de incapabilă să accept ceea ce se întâmplase, încât m-am închis în camera mea două zile și am refuzat să mănânc sau să beau. Era prima dată în viața mea când experimentam eșecul – mă simțeam ca și cum căzusem într-o prăpastie și eram măcinată de chin și durere.

Când școala a început din nou, m-am dus la orientare, simțindu-mă profund deprimată. În timpul orientării, o colegă mai mare mi-a propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Pe măsură ce participam la mai multe adunări bisericești și auzeam mai mult din experiențele fraților și surorilor, simțeam că harul Domnului este loial și de încredere. Credeam că, atâta vreme cât mă rugam Domnului Isus Hristos și Îl imploram, aveam să primesc protecția și îngrijirea Lui și să mă bucur de un sentiment de pace și siguranță în inima mea. Din acel loc al depresiei întunecate, mi-am recuperat treptat optimismul și pozitivitatea. Mai târziu, în al doilea an de liceu, am fost botezată ca și creștină.

Pentru a afla mai multe despre adevărurile din Biblie, am mers la un colegiu teologic și, ca boboc, am urmat un curs predat de către pastor, numit „Introducere în religie”. În timpul unei ore, pastorul ne-a spus: „Capitolul 13, versetul 8 din Evrei afirmă: «Isus Hristos este același ieri și astăzi și pentru totdeauna». Domnul Isus este singurul Mântuitor. Este loial și de încredere, iar numele Lui nu se va schimba niciodată, indiferent de epocă. Doar având încredere în numele lui Isus, putem fi mântuiți…” Din discursul său, am aflat că numai prin mântuirea Domnului Isus putem fi izbăviți de rău și de moarte și, numai având încredere în numele Domnului Isus, putem fi mântuiți. Mi-am dat seama că motivul pentru care colega mai mare care mă adusese în biserică părea întotdeauna atât de fericită și încrezătoare era probabil puterea în viață pe care o obținea din încrederea ei în Domnul. După ora aceea, m-am gândit să-L urmez pe Domnul Isus și să depun toate eforturile mele pentru a-L sluji. În acest scop, îmi petreceam tot timpul după ore luând parte la comuniuni, studii biblice și lucrări misionare de evanghelizare și nu am lipsit nici măcar o dată de la o predică sau o adunare.

Descifrarea enigmei Treimii

de Jingmo, Malaezia

În 1997, am avut norocul să primesc Evanghelia Domnului Isus și, când am fost botezată, pastorul s-a rugat și m-a botezat în numele Treimii – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Din acel moment, de fiecare dată când mă rugam, închinam rugăciunea în numele Treimii, și anume Tatălui ceresc iubitor, Domnului Isus Mântuitorul și Duhului Sfânt. Dar întotdeauna era o oarecare incertitudine în inima mea: cum puteau trei să devină unul? Niciodată nu puteam exprima clar sau înțelege pe deplin ce însemna Treimea.

Doi ani mai târziu, am devenit diacon în biserica mea și, atunci când îi călăuzeam pe viitorii credincioși în studiile lor religioase, adesea era cineva care să mă întrebe ce înseamnă Treimea. De asemenea, oamenii întrebau adesea despre Treimea formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și în timpul spovedaniei. Deoarece nici eu nu înțelegeam această taină, nu eram niciodată capabilă să le răspund, iar acest lucru îmi producea multă suferință. Îmi doream foarte mult să-mi clarific această problemă și, prin urmare, i-am rugat pe pastor și pe preoți să mi-o explice, în speranța de a primi un răspuns decisiv. Cu toate acestea, răspunsul lor era, în principal, următorul: „Dumnezeu este o Treime, care este compusă din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl stabilește planurile pentru mântuirea noastră, Fiul îl definitivează, în timp ce Duhul Sfânt este Cel care duce planul la îndeplinire. Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, iar Duhul Sfânt este și El Dumnezeu – trei persoane care, împreună, formează singurul Dumnezeu adevărat.” Această explicație m-a nedumerit și mai mult și am întrebat: „Dar dacă El este trei persoane, cum poate El să fie un singur Dumnezeu?” Ei mi-au spus atunci: „Treimea este o taină. Nu reflecta prea mult la asta. Doar bazează-te pe credința ta și crede în Treime, asta este tot ceea ce trebuie să faci.” Deși eram încă foarte nedumerită în această privință, m-am forțat să o accept, gândindu-mă: „Nu te mai gândi la asta. Doar crede în ea!” Când mă rugam, mă rugam tot Treimii: Tatălui ceresc iubitor, Mântuitorului Domnului Isus și Duhului Sfânt. Simțeam că doar rugându-mă astfel îmi va asculta Dumnezeu rugăciunile și mă temeam că, dacă mă rog doar la una dintre persoanele lui Dumnezeu, atunci El nu mă va auzi. Și uite așa, am mers mai departe la fel de confuză ani de zile, crezând în Treimea din propria mea imaginație. După aceea, ori de câte ori frații și surorile din biserică mă întrebau ce înseamnă Treimea, tot nu știam cum să răspund. Tot ce puteam face era să le răspund în conformitate cu ceea ce îmi spusese pastorul, deși îmi dădeam seama din expresia de pe fețele lor că nu înțelegeau cu adevărat. Acest fapt îmi dădea un sentiment de neputință și nu puteam decât să vin în fața Domnului să mă rog: „Îți mulțumesc Ție, dragă Tată ceresc! Când frații și surorile și viitorii credincioși îmi pun întrebări despre Treime, nu știu cum să le răspund. Te rog să mă ajuți. Fie ca Duhul Sfânt să mă călăuzească pentru a ajunge să înțeleg ce înseamnă Treimea, astfel încât să nu mai fiu derutată de această problemă, și fie ca mai mulți oameni să vină să Te cunoască.”

Domnul S-a arătat în Est

de Qiu Zhen, China

Într-o zi, sora mea mai mică m-a sunat să-mi spună că se întorsese din nord și că avea să-mi spună ceva important. Mi-a cerut să mă duc imediat la ea. Am avut un sentiment că era posibil să se fi întâmplat ceva rău, așa că m-am dus acasă la ea fără întârziere. Abia când am ajuns la locuința ei și am văzut-o citind dintr-o carte, neliniștea m-a părăsit. Sora mea m-a văzut intrând, a tresărit și mi-a spus voioasă: „Qiu Zhen! De data asta în nord, am auzit o veste bună: Domnul Isus S-a întors!”

După ce am auzit-o pe sora mea spunând aceste cuvinte, zăpăcită, m-am gândit: „În ultimii câțiva ani, mișcarea Fulgerul de la Răsărit a mărturisit că Domnul Isus S-a întors; oare sora mea a acceptat Fulgerul de la Răsărit?” Înainte să apuc să spun ceva, sora mea a zis serioasă: „O, Qiu Zhen! Domnul S-a întrupat din nou și a venit în țara noastră, China.” M-am grăbit să-i răspund: „Nu crede tot ceea ce auzi. Poate Dumnezeu să vină în China? În Biblie spune foarte clar: «În ziua aceea, picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, în partea dinspre răsărit. Muntele Măslinilor va fi despicat în două părţi, de la răsărit la apus, şi se va forma o vale foarte mare. Jumătate din munte se va deplasa astfel înspre nord, iar cealaltă jumătate înspre sud» (Zaharia 14:4). Venirea lui Dumnezeu va avea loc în Israel. El nu poate veni în China. Tu lucrezi pentru Domnul și, totuși, nu știi nici măcar atâta lucru!”

Sora mea a zis cu sinceritate: „Și eu gândeam așa ca tine, dar, prin cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și părtășia cu frații și surorile, am înțeles că Domnul S-a întrupat cu adevărat în China. Scriptura despre care vorbești este o profeție, dar profețiile nu pot fi interpretate oricum vrem noi. Ele sunt împlinite și făcute vizibile omului prin faptele lucrării lui Dumnezeu. Atunci când Domnul Isus a venit să împlinească lucrarea, nici Petru, nici femeia samariteană, nici eunucul din Etiopia nu s-au agățat de sensul literal al profețiilor biblice, ci mai degrabă faptele a ceea ce Domnul Isus a spus și lucrarea pe care El a împlinit-o au fost cele care le-au confirmat că Mesia venise în persoana Domnului Isus. Toți au urmat pașii lui Dumnezeu și au primit mântuirea Domnului. Iar toți acei farisei care s-au agățat de sensul literal al profețiilor Bibliei L-au tratat pe Domnul Isus, Mesia care venise deja, ca pe un om de rând și L-au negat, I s-au opus și L-au condamnat. La sfârșit, L-au răstignit pe Domnul Isus și, de aceea, au fost pedepsiți de Dumnezeu. Qiu Zhen, trebuie să tratăm cu grijă venirea Domnului și să avem inimi temătoare de Dumnezeu. Chiar nu trebuie să te grăbești să judeci în acestă chestiune!”

M-am reunit cu Domnul

de Lilan, Coreea de Sud

Dumnezeu Atotputernic spune: „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure de care s-au agățat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. […] Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân? Și cum pot cuvintele din cărțile tale îngălbenite să te poarte către o nouă epocă? Cum pot ele să te conducă pentru a căuta pașii lucrării lui Dumnezeu? Și cum te pot duce ele sus în cer? Ceea ce ții în mâinile tale sunt slove care pot oferi doar o consolare temporară, nu adevărurile care sunt capabile să dea viață. Scripturile pe care le citești pot doar să îți îmbogățească limbajul, nu sunt cuvinte de înțelepciune care te pot ajuta să cunoști viața oamenilor, cu atât mai puțin căile care te pot conduce către desăvârșire. Oare aceste discrepanțe nu îți oferă un motiv de a reflecta? Oare nu îți permit să înțelegi tainele conținute în interior? Ești capabil să te oferi cerului pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu pe cont propriu? Fără venirea lui Dumnezeu, te poți ridica în cer să te bucuri de fericirea în familie cu Dumnezeu? Încă mai visezi acum? Îți sugerez atunci să te oprești din visare și să te uiți la cine lucrează acum, la cine săvârșește lucrarea de mântuire a omului în zilele de pe urmă. Dacă nu faci aceasta, nu vei obține niciodată adevărul și nu vei obține niciodată viața” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Acest pasaj din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-a făcut să mă gândesc la cum era credința mea înainte. Pentru că mă agățam de noțiuni religioase și de cuvintele Bibliei, aproape că am închis ușa mântuirii lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. Dumnezeu a folosit mijloace extraordinare, astfel încât să pot fi suficient de norocoasă ca să-I aud glasul și să întâmpin întoarcerea Domnului.

2. Calea spre purificare

de Allie, Statelor Unite

Am fost botezată în numele Domnului Isus în 1990 și în 1998 devenisem conlucrătoare în cadrul bisericii Mulțumită lucrării și îndrumării Sfântului Duh, aveam o energie inepuizabilă să lucrez pentru Domnul și izvorul meu pentru predici nu seca niciodată. Îi sprijineam adesea pe frații și surorile care se simțeau slabi sau pesimiști și rămâneam răbdătoare și tolerantă atunci când familiile lor necredincioase se purtau urât cu mine. Simțeam că mă schimbasem mult de când devenisem o creștină. Însă, începând cu 2010, n-am mai putut simți îndrumarea Domnului și nu am mai avut la fel de multă energie pentru lucrarea mea. Predicam aceleași lucruri vechi, fără nicio luminare nouă. Când soțul sau fiica mea făceau ceva ce nu îmi plăcea, nu mă puteam abține să nu-mi pierd cumpătul și să-i mustru. Știam că nu aceasta era voia Domnului și m-am rugat, am mărturisit și m-am căit, dar nu m-am putut abține să nu păcătuiesc din nou și să nu fiu nerăbdătoare și intolerantă. Asta m-a făcut nefericită. Am citit Biblia sârguincios, am postit și m-am rugat pentru a scăpa de acea viață plină doar de păcătuire și mărturisire. Am căutat pastori care să mă ajute să explorez asta, dar nu m-au putut ajuta deloc.

În 2017, încă mai lucram și predicam peste tot, dar aveam un sentiment de deșertăciune și neliniște, deoarece trăiam mereu în păcat, iar acea senzație devenea tot mai puternică. Într-o zi, soțul meu m-a întrebat: „Pari foarte demoralizată în ultima vreme. E ceva în neregulă?” Drept răspuns la întrebarea sa, i-am împărtășit îngrijorările mele, „M-am tot gândit. Sunt credincioasă de atâția ani și sunt predicator, deci de ce nu mă pot opri din a trăi în păcat? Nu pot simți prezența Domnului. Parcă m-a părăsit. Cred în Domnul de ani de zile, am citit mult Biblia și am ascultat mult de calea Domnului. Reușesc adesea să îmi port crucea și să-mi depășesc limitele, dar sunt mereu legată de păcat. Mint pentru propriul beneficiu și prestigiu și versetul «In their mouth was found no guilt» (Revelation 14:5) nu mi se aplică. Știu că Domnul permite toate dificultățile și rafinările pe care le înfrunt, dar nu mă pot abține să nu-L învinovățesc și să nu-L înțeleg greșit. Nu mă pot supune fericită. Mă tem că, dacă trăiesc în continuare în păcat în acest fel, nu voi intra în Împărăția Lui când Domnul are să vie!”

5. Persecuția și suferința m-au făcut să-L iubesc pe Dumnezeu și mai mult

de Liu Zhen, provincia Shandong

Mă numesc Liu Zhen. Am 78 de ani și sunt doar o creștină obișnuită din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ales pe mine, o femeie în vârstă de la țară, care nu se distinge prin nimic deosebit în ochii lumii. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi, am ascultat recitări ale cuvântului lui Dumnezeu, m-am dus la adunări, am avut părtășie cu frații și surorile mele și, încet-încet, am început să pătrund unele adevăruri și să am o înțelegere limpede asupra anumitor lucruri. M-am simțit plină de bucurie și am trăit o fericire cum nu-mi mai fusese dat niciodată până atunci. Deoarece sunt bătrână și îmi este greu să merg pe jos, nu am putut să plec de acasă ca să particip la adunările de la biserică, așa că din grijă pentru mine, frații și surorile mele au ținut adunările la mine acasă. Nu au lipsit de la nicio adunare din cauza frigului iernii ori a căldurii verii, iar vântul, ploaia și zăpada nu i-au oprit niciodată să vină să mă viziteze și să aibă grijă de mine, așa bătrână cum sunt. Mai ales când citeam din cuvântul lui Dumnezeu, dacă era ceva ce nu înțelegeam, ei erau mereu răbdători și aveau părtășie cu mine despre acel lucru, și niciodată nu mă ignorau ori nu se uitau la mine de sus. Am fost adânc mișcată de acest lucru, fiindcă dacă nu ar fi fost iubirea lui Dumnezeu, cine mi-ar fi arătat atâta răbdare și afecțiune? În interacțiunile cu frații și surorile mele, am văzut că aceștia erau foarte diferiți de laici. Trăiau cu toleranță și iubire și puteau să-și deschidă inimile și să se trateze unii pe alții cu sinceritate, fără bariere sau distanță între ei. Erau la fel de apropiați ca o familie și acest lucru m-a făcut să mă simt și mai sigură cu privire la lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Pe măsură ce am început să înțeleg mai multe adevăruri, mi-am dat seama că ar trebui să-mi fac datoria de ființă creată, prin urmare am spus bisericii că doream să preiau îndatoriri. Întrucât vârsta mă împiedica să îndeplinesc cea mai mare parte a îndatoririlor, biserica mi-a desemnat totuși datoria de gazdă la mine acasă. Am acceptat, recunoscătoare față de Dumnezeu că mi-a încredințat o sarcină pe măsura puterilor mele. Și astfel m-am înțeles foarte bine cu frații și surorile mele și m-am simțit foarte ușurată atât trupește, cât și sufletește. De asemenea, m-am mai înzdrăvenit de unele boli de care sufeream, prin urmare am fost chiar și mai recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic pentru bunătatea și mila Sa.

Suferința este cea care răspândește mireasma iubirii

de Xiaokai, provincia Jiangxi

Sunt o femeie obișnuită de la țară și, din cauza ideii feudale de a prețui doar copiii de sex masculin, nu am putut să-mi ridic de rușine capul în fața altora deoarece nu am născut niciun fiu. Tocmai când sufeream cel mai mult, am fost aleasă de Domnul Isus și, doi ani mai târziu, am acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic. În plus, am înțeles mai bine adevărul din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și duhul meu a obținut eliberarea adevărată. Cu toate acestea, în timp ce îmi îndeplineam datoria de a răsplăti dragostea lui Dumnezeu, am fost arestată de două ori de guvernul PCC și am suferit torturi și chinuri brutale din partea servitorilor PCC. Tocmai când eram în pragul morții, cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic m-au călăuzit în permanență și m-au inspirat și mi-au permis să mărturisesc ferm în toiul chinurilor nemiloase provocate de Satana, întărindu-mi astfel hotărârea de a-L urma pe Dumnezeu și de a-L iubi pe Dumnezeu toată viața mea.

În mai 2003, într-o după-amiază, în jurul orei 5, eram pe drum, mergând să-mi îndeplinesc datoria când, brusc, secretarul de partid al satului, conducând o motocicletă, mi-a tăiat calea. Mi-a dat zbierând ordine, spunând: „Oprește-te! Ce faci? Vino cu mine!” Am fost luată prin surprindere și mi-am dat seama că fusesem urmărită. Imediat m-am gândit la pager, la chitanțele cu încasările bisericii și la celelalte lucruri pe care le aveam în geantă și că, odată ce acestea ar ajunge în mâinile lui, ar provoca o mare pierdere lucrării bisericii. Așa că am alergat cât am putut de repede, sperând să găsesc o ocazie să arunc lucrurile din geantă, dar nu am ajuns foarte departe înainte să mă prindă. Nu după mult timp, o mașină neagră a ajuns la fața locului și din ea au țâșnit cinci sau șase polițiști cu înfățișare feroce, care m-au înconjurat imediat. Au râs răutăcios și au spus: „De data asta chiar te-am prins, conducătorule. Încă mai crezi că poți fugi? Visează în continuare!” Apoi mi-au răsucit cu forță mâinile la spate, m-au băgat în mașina poliției și m-au dus la secția de poliție locală.

3. O tinerețe fără regrete

de Xiaowen, orașul Chongqing

„«Iubirea» se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există niciun comerț și nimic necurat” („Dragoste pură fără pată” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Acest imn al cuvintelor lui Dumnezeu a fost odată însoțitorul meu pe când am trăit șapte ani și patru luni interminabili și dureroși de viață în închisoare. Deși guvernul PCC m-a privat de cei mai buni ani ai tinereții mele, am dobândit de la Dumnezeu Atotputernic adevărul care este cel mai prețios și real. Astfel, nu am niciun fel de regrete!

În 1996, am acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, participarea la întruniri și părtășii, am ajuns să cred cu fermitate că tot ceea ce spune Dumnezeu Atotputernic este adevărul și cel mai înalt aforism al vieții, și că este complet în dezacord cu orice teorie sau cunoaștere a acestei lumi rele. Lucrul care m-a făcut chiar mai fericită a fost că puteam fi pur și simplu deschisă cu frații și surorile mele din biserică, mă puteam exprima liber și nu trebuia să fiu precaută sau să mă angrenez în înșelătorii ca atunci când luam contact cu oameni din lumea exterioară. Am simțit o fericire și o bucurie pe care nu le mai simțisem înainte și ajunsesem să iubesc această mare familie. Dar nu a durat mult până să aud că credința în Dumnezeu Atotputernic era persecutată în China și că arestarea și persecuția creștinilor erau la ordinea zilei. Am fost foarte nedumerită de acest lucru deoarece cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt toate pentru ca oamenii să Îl venereze pe Dumnezeu, să urmeze calea corectă în viață și ca oamenii să se poarte cu onestitate. Dacă toți ar crede în Dumnezeu Atotputernic, lumea ar cunoaște adevărata pace. Chiar nu înțelegeam: să crezi în Dumnezeu este cel mai drept demers. De ce guvernul PCC dorește să persecute și să se împotrivească celor ce cred în Dumnezeu și chiar să îi aresteze? În inima mea, m-am gândit: indiferent de cum mă poate persecuta guvernul PCC sau de cât de puternică este opinia publică, deoarece acum cred cu fermitate ca aceasta este calea dreaptă în viață, categoric trebuie să o urmez până la sfârșit!

Întrebare 9: Noi acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar spuneți-ne cum trebuie să experimentăm judecata și mustrarea Sa ca să putem primi adevărul și viața, să scăpăm de natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor?

Răspuns: Cum să experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să primim adevărul și viața, să renunțăm la natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor. Acest tip de întrebare este foarte importantă, pentru că implică problemele majore ale sfârșitului și destinației noastre. Pentru a înțelege acest aspect al adevărului, ar trebui să citim mai întâi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.

„Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Așadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu și vei ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).

„Procesul actual de vorbire este procesul de cucerire. Cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Prin a mânca și a bea aceste cuvinte în mod eficient și a le înţelege. Oamenii nu pot deveni cuceriți de unii singuri. Tu trebuie, prin a mânca și a bea aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea ta, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poţi să înţelegi voia lui Dumnezeu și apoi să o pui în practică și, mai mult, dacă ai viziunea și poţi să asculţi în întregime aceste cuvinte și să nu îţi exerciţi niciuna dintre alegerile proprii, atunci vei fi cucerit. Și aceste cuvinte vor fi cele care te-au cucerit” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” din Cuvântul Se arată în trup).